Springboks-All Blacks 30-32

Acest articol a fost scris la data de 8 Octombrie, 2018.

Cele doua meciuri dintre Springboks si All Blacks au amintit, parca, de infruntarile din secolul trecut cand cele doua natiuni erau unite printr-o rivalitate  acerba, care capatase proportii legendare.

Este bine pentru rugby-ul mondial ca aceasta rivalitate, unica prin natura si traditia ei, veche de aproape 100 de ani, sa revina in prim plan si sa se mentina pe orbita celei mai inalte, spectaculoase si sanatoase rivalitati sportive.

Intensitatea si dramatismul meciului precedent, care avusese loc la Wellington, s-a transmis, din plin, amplificandu-se la cote maxime, si meciului de la Pretoria.

Dupa un asemenea meci, dupa un asemenea final de meci, intrebarile care s-ar putea pune ar fi urmatoarele:

A pierdut Africa de Sud un meci pe care merita sa il castige?

A castigat Noua Zeelanda un meci pe care merita sa il piarda?

In ce masura s-a datorat acest rezultat slabiciunilor Africii de Sud din ultimele 12 minute sau tenacitatii si revenirii din final a Noii Zeelande?

Ce se poate spune despre un meci in  care selectionata Africii de Sud a jucat, probabil, la nivelul maxim al capacitatii sale actuale timp de 72 de minute, in timp ce Noua Zeelanda a evoluat la un nivel mai scazut decat cel  obisnuit, fiind dominata, cu autoritate, vreme de 72 de minute, pentru a castiga, insa, in cele din urma, cu 32 -30?

Orice raspuns ar nedreptati, probabil, fiecare dintre cele doua echipe.

Springboks au dominat, in marea majoritate a timpului, in prima repriza dominarea lor fiind absolut covarsitoare. Problema a fost ca, in ciuda acestei dominarii clare, atat din punct de vedere teritorial cat si din punct de vedere al posesiei balonului,  Siya Kolisi si coechipierii sai nu au putut marca punctele care ar fi trebuit sa fie inscrise in urma unei asemenea dominari.

La pauza scorul a fost doar 6-6!

Cea de a doua repriza a fost o dezlantuire ofensiva, Springboks marcand trei eseuri in timp ce All Blacks au inscris patru eseuri.

Dar nu atat numarul de eseuri a fost aspectul cel mai interesant al reprizei, ci modalitatea in care au fost inscrise.

In 15 minute, intre minutele 44 si 59, Springboks au inscris trei eseuri.

Dupa ce Aaron Smith a marcat un eseu in minutul 54, All Blacks au reusit sa inscrie inca trei eseuri in 18 minute, dintre care ultimele doua intr-un interval de doar 4 minute, in minutele 76 si 80!

Sa recapitulam:

Africa de Sud a condus cu 23-6, in minutul 52, cu 30-18, in minutul 72 si cu 30-25 in minutul 76.

Si totusi, Africa de Sud a pierdut!

Perechea de centri Jesse Kriel-Damian D’Allende si-a dominat, clar, adversarii directi Ryan Crotty-Sonny Bill Williams.

Ben Smith, un jucator de mare clasa, capabil sa creeze si sa marcheze eseuri de antologie a fost sters, nereusind sa iasa in evidenta in nicio faza ofensiva.

Si totusi, Noua Zeelanda a castigat!

In aceste doua meciuri cu Springboks, All Blacks au afisat o vulnerabilitate neobisnuita pentru ei.

Evident, neo-zeelandezii sunt fericiti ca au reusit sa smulga victoria la capatul unei asemenea spectaculoase si dramatice reveniri.

Dar, in acelasi timp, banuiesc ca o oarecare ingrijorare s-a strecurat in gandurile antrenorilor si ale jucatorilor.

Fara indoiala, revenirea a fost absolut spectaculoasa, dar sunt convins ca All Blacks nu au dorit nicio clipa sa se afla in aceasta pozitie de a reveni de la 6-23, 13-23 si 18-30.

Sansa a fost de partea oaspetilor, mai ales in finalul meciului atunci cand in urma loviturii de picior executate de Richie Mo’unga, balonul s-a rostogolit, norocos, aproape de linia de 5 metri a butului sud-african, permitandu-le neo-zeelandezilor sa castige tusa si sa il propulseze pe Ardie Savea in eseu.

Norocosi au fost si in faza premergatoare, cand arbitrul australian Angus Gardner l-a penalizat – dupa parerea mea, cu usurinta – pe Vincent Koch pentru a fi cedat in gramada.

Dar sansa, ghinionul si deciziile arbitrilor fac parte din sport.

Adevarat, in 2013, All Blacks au invins Irlanda, cu 24-22, intr-o maniera dramatica, la Dublin, dupa ce fusesera condusi cu 0-19, 7-22!

Dar atentie! Aceste reveniri si rasturnari de scor s-au petrecut numai in meciuri-test, desfasurate in afara cadrului Cupei Mondiale.

Ulciorul, insa, nu merge de multe ori la apa, si nu cred ca All Blacks vor sa se regaseasca in astfel de situatii in meciurile-cheie care vor urma, culminand cu Rugby World Cup in Japonia.

Turneul din Europa va avea darul de a oferi o imagine mai clara a fortei reale a celor doua echipe.

Springboks trebuie sa dovedeasca ca performanta din cele doua meciuri cu All Blacks nu a fost intamplatoare, iar la randul lor, All Blacks trebuie sa imprastie aburul vulnerabilitatii care i-a invaluit in testele de la Wellington si Pretoria.