Uruguay-Fiji 30-27 (24-12)

Olé, Uruguay!

Olé, Los Teros!

Cine doreste sa inteleaga semnificatia profunda a acestui rezultat, nu trebuie decat sa asculte interviul capitanului echipei, Juan Manuel Gaminara, la sfarsitul meciului:

Bravul capitan al acestei brave echipe, a baguit printre lacrimile de bucurie si emotiile puternice:”…sunt mandru de tara mea…sunt mandru de tara mea…nu suntem cei mai solizi, nu suntem cei mai inalti, dar am venit aici sa castigam si ne-am pregatit timp de patru ani pentru asta. Nu am capatat nimic, cu usurinta, pe degeaba, intotdeauna a trebuit sa ne luptam pentru a ne califica. Ati vazut pasiunea…”.

Da, Juan Manuel, am vazut pasiunea si mandru trebuie sa fii pentru jucatorii tai si pentru tara ta!

Da, Juan Manuel, mandru trebuie sa fii pentru sacrificiile pentru care le-ati facut voi, jucatorii, de-a lungul acestor patru ani!

Da, Juan Manuel, mandru trebuie sa fii pentru sudoarea si lacrimile pe care voi, jucatorii, le-ati lasat pe terenurile de rugby de-a lungul acestor patru ani!

Aceasta victorie este cea de-a treia obtinuta de Uruguay la Cupa Mondiala, dupa cele inpotriva Spaniei, 27-15 in 1999, si impotriva Georgiei, 24-12 in 2003.

Dar ce victorie!

Victoria Uruguay-ului in fata Insulelor Fiji reprezinta una dintre cele mai mari surprize din istoria Cupei Mondiale si, in acelasi timp, reprezinta un binevenit cadou facut rugby-ului mondial.

Victoria Uruguay-ului reprezinta sperantele, curajul, tenacitatea echipelor „mici”, plasate in grupele Tier 2 si Tier 3, care incearca sa supravietuiasca si sa fie competitive intr-o lume a rugby-ului dominata de pragmatismul rece si constrangerile sportului profesionist.

Regasim in succesul sud-americanilor frumusetea, implinirea si satisfactia generate de victoria unui outsider asupra unei echipe mult mai talentate si mult mai bine cotate in ierarhia mondiala.

Echipele din Tier 1 au impartit intre ele si, cu siguranta, vor imparti si la aceasta editie, victoriile finale; dar, asa dupa cum victoria Japoniei asupra Africii de Sud, de acum patru ani, a facut sa se vorbeasca mai mult de natiunile din Tier 2, asa si aceasta victorie a Uruguay-ului asupra Insuelelor Fiji, arata ca un eveniment major precum Cupa Mondiala nu reflecta doar stralucirea natiunilor din Tier 1.

In acest meci nu este vorba despre cum a pierdut Fiji, ci, mai ales, despre cum a castigat Uruguay.

Los Teros au luptat cu ardoare si cu un imens curaj de-a lungul intregului meci, si nu au cedat niciun moment,.nici chiar atunci cand erau condusi pe tabela de scor.

Gramada a fost solida, linia de treisferturi a jucat deschis, iar, in general, Juan Manuel Gaminara si colegii sai si-au dominat – in mod surprinzator – adversarii prin siguranta si acuratetea dovedite in executarea tacticii de joc.

Uruguayenii au primit cinci eseuri, dar au reusit, la randul lor, sa marcheze trei incercari, in timp ce „uvertura” Felipe Berchesi a inscris 15 puncte, contribuind, in mod crucial, la victoria echipei sale.

In privinta Insulelor Fiji:

Au subestimat, oare, adversarul pe care in noiembrie trecut l-au spulberat cu scorul de 68-7?

Au fost, oare, prea increzatori in talentul si in valoarea superioara a echipei lor?

In conferinta de presa organizata dupa incheierea meciului, capitanul echipei, Dominiko Waqaniburotu, a declarat:” trebuie sa ne privim pe noi insine… nu putem sa ne lasam ancorati in rezultatul de astazi, trebuie sa ne concentram asupra celor doua meciuri
care urmeaza”.

In ciuda faptului ca au marcat cinci eseuri, Waqaniburotu si coechipierii sai au pierdut meciul!

Ei au comis, insa, prea multe erori, au ratat placaje si, in mod neasteptat, au gresit pase.
Transformeurii lor, Josh Matavesi si Ben Volavola au avut o evolutie de cosmar, ratand din pozitii extrem de favorabile, punte care ar fi putut sa le aduca victoria.

Infrangerea reprezinta o mare dezamagire pentru jucatori, antrenori si suporteri si a aratat ca, uneori, tehnica individuala stralucitoare, calitatile native si instinctul aparte pentru acest sport nu sunt suficiente pentru a invinge o echipa cotata mult mai slab, asa dupa cum a fost cazul in meciul cu Uruguay.

In acest context, este interesant de vazut cum vor reactiona „The Flying Fijians” in meciurile care urmeaza, cu Georgia si Tara Galilor.

Revenind la Uruguay, se mentionam faptul ca, la Cupa Mondiala din 2015, ei aveau doar patru jucatori profesionisti, im timp ce la aceasta editie, lotul uruguayan include 22 de jucatori porfesionisti.

Diferenrta, in planul valorii crescande a echipei, s-a facut simtita si in maniera in care sud-americanii s-au calificat la aceasta Cupa Mondiala.

Ei au reusit sa invinga Canada in ambele meciuri disputate pentru calificare directa, 38-29 la Vancouver si 32-31 la Montevidoe.

De asemenea, in noiembrie 2018, Uruguay a invins Romania, 27-20 la Bucuresti, si in acest an, in martie, a invins selectionata Statelor Unite, la Seattle, cu 32-25.

Aceasta zi apartine invingatorilor, bravilor jucatori uruguayeni, pentru splendida lor victorie!

Bravo Uruguay!

Olé, Los Teros!