Surprizele continua – a doua victorie consecutiva!

9 August, Rugby Park, Hamilton.
Romania- Waikato 14-9 (6-6 ).

Romania: Raducu Durbac; Ion Constantin, Gheorghe Nica, Mihai Nicolescu, Petrica Motrescu; Mihai Bucos, Mircea Paraschiv; Enciu Stoica, Gheorghe Dumitru, Alexandru Pop; Gheorghe Daraban, Dumitru Musat; Constantin Dinu, Mircea Muntean, Vasile Turlea. Rezerve: Mircea Ortelecan, Nicolae Baciu, Gheorghe Varga, Sergiu Bargaunas, Marian Aldea, Ion Simion.
Romania: 3 eseuri: Gheorghe Dumitru, Petrica Motrescu, Mircea Paraschiv; 1 tr. Raducu Durbac.

Waikato: Q. Maisey; A.Clark,G.Kane, P. Gilbert, M.Taylor; R.McGlash, D.Phillips, D.Myers.R.Stafford, R.Lockwood;M.Welsh, P.Eggleton; G.Irwin, P.Bennett, M.O’Donoghue.
Waikato: 1 eseu Peter Eggleton; 1 tr. Q. Maisey; 1DG R. MacGlashan.
Inaintea meciului cu Waikato, oficialii locali declarau ca interesul pentru partida cu Romania era foarte scazut.

Dar, dupa victoria obtinuta impotriva selectionatei Poverty Bay, situatia s-a schimbat radical, cererea de bilete explodand, pur si simplu!

The New Zealand Herald anunta intr-un articol din 7 august ca „biroul Federatiei (din Waikato) era asediat cu cereri de bilete”!

Iar Des Judd, presedintele Federatiei de Rugby din Waikato declara:
„Telefonul suna intruna, „inrosindu-se” de atatea apeluri, pentru cereri de bilete. Am primit cereri din Rotorua si Auckland de la suporteri care vroiau sa ii vada pe romani”. Si pentru a aprecia interesul starnit, sa notam ca Rotorua se afla la 100 de kilometri de Hamilton, iar Auckland la 112 de kilometri.

Un articol publicat in ziarul The Dominion anunta ca in urma victoriei in fata selectionatei Poverty Bay, echipa Romaniei devenise „a top box-office attraction”.
Interesul starnit de sosirea echipei noastre, a fost comparat cu interesul trezit de meciul pe care Waikato il sustinuse in 1956, cu celebrii Springboks! Amintirile erau cu atat mai placute cu cat selectionata Waikato reusise sa ii invinga pe sud-africani.

Selectionata Waikato avusese un inceput de sezon lipsit de consistenta.
In primul meci al sezonului, terminase la egalitate cu Poverty Bay, pierduse cu Auckland, invinsese selectionatele Thames Valley si Counties, dar in meciurile premergatoare partidei cu selectionata noastra, fusese invinsa de selectionata New Zealand Colts (selectionata sub 21 de ani a Noii Zeelande) si Hawke’s Bay.

Cei mai cunoscuti jucatori din Waikato erau centrul Greg Kane, care in 1974 imbracase de sapte ori tricoul All Blacks (dar nu in meciuri test) si Peter Eggleton, care fusese inclus in selectionata Junior All Blacks.
Merita remarcata prezenta tanarului de 19 ani, Murray Taylor care in anul urmator, in 1976, avea sa intre in randurile All Blacks, debutand in meciul-test cu Argentina, la Buenos Aires.

Meciul, disputat in fata a 15,000 de spectatori, nu s-a ridicat la un nivel deosebit, Otago Times caracterizandu-l drept un meci „plicticos”.

Citind cronica meciului, mi se pare ca Terry McLean a caracterizat cel mai bine victoria echipei noastre prin titlul articolului publicat in The New Zealand Herald: „Indiferenta si stralucire in victoria romaneasca”.

Din cronicile meciului, rezulta ca echipa noastra nu a mai repetat performanta din meciul precedent cu Poverty Bay.

Din perspectiva neo-zeelandezilor, a fost un meci plicticos care a prins viata doar in primele 15 minute si in ultimele 10 minute, perioade care au fost dominate de echipa noastra.

Waikato a dominat gramezile ordonate (20-16) castigand patru baloane pe introducerea lui Mircea Paraschiv, un avantaj de care, in mod normal, ar fi trebuit sa profite din plin.

Din pacate pentru gazde, si din fericire pentru noi, aproape toate baloanele castigate au fost irosite, fie de Doug Phillips, mijlocasul la gramada, fie de „uvertura” Ross McGlashan, ambii lansand nenumarate lovituri de urmarire pentru cele doua aripi, Peter Gilbert si Alan Clark.

Alegerea acestei tactici nu era intamplatoare, perechea de mijlocasi urmarind sa puna in valoare viteza celor doua aripi de treisferturi, Gilbert si Clark fiind cei mai rapizi jucatori de pe teren.

Problema celor doi mijlocasi a fost ca loviturile lor au fost prea lungi, ceea ce le-a ingaduit treisferturilor noastre sa recupereze baloanele si se organizeze in defensiva inainte ca Gilbert si Clark sa ii puna in dificultate.

In ciuda meciului caracterizat drept „plicticos”, ziaristii neo-zeelandezii au observat ca in acest meci, inaintasii nostri au etalat in stil mult mai coerent in joc deschis decat in meciul cu Poverty Bay.

Printre cei remarcati s-au numarat Alexandru Pop, Vasile Turlea, Gheorghe Dumitru si Gheorghe Daraban.

Dupa doar 6 minute de joc, Vasile Turlea a creat faza primului eseu, tasnind dintr-o aglomerare si lansandu-se intr-o cursa la capatul careia i-a pasat lui Gheorghe Dumitru care a marcat in forta. Raducu Durbac a transformat eseul, echipa noastra conducand cu 6-0.

Waikato a egalat prin incercarea lui Peter Eggleton, transformata de fundasul Quentin Maisley si prima repriza s-a incheiat la egalitate: 6-6.

In minutul 14 Raducu Durbac, accidentat la mana, avand un deget dislocat, a fost inlocuit de Ion Simion.

In cea de -a doua repriza, gazdele au preluat conducerea printr-un drop gol reusit de McGlashan: 9-6.

Waikato a condus pana in ultimele 10 minute, cand echipa noastra s-a trezit din „amorteala” si a preluat initiativa, dominand clar si reusind sa marcheze doua eseuri.

T.P McLean a surprins foarte bine mentalitatea latina a jucatorilor nostri printr-o observatie foarte pertinenta:
„Doar foarte tarziu, spre sfarsitul meciului au inteles [note mea: romanii] ca nu este bine sa te lasi sedus de propriul tau success timpuriu”, referindu-se, desigur, la spectaculoasa victorie asupra selectionatei Poverty Bay.

Si mai departe, ziaristul neo-zeelandez subliniaza „trezirea” romanilor:

„Cu 10 minute inainte de final, romanii erau condusi cu 6-9 si jucau suficient de prost incat sa merite sa piarda. In acele ultime minute, ei au etalat caracterul unei echipe de nivel international. Mai intai au inscris un eseu la colt prin Ion Simion [nota mea: de fapt eseul fusese inscris de Petrica Motrescu]. Iar in ultimul minut de joc, G.Dumitru, un Numar 8 talentat si inteligent, a pornit lansat din spatele unei gramezi ordonate, catre linia de but, a fost placat, dar a pasat lui M. Paraschiv. Acesta, cu o abila schimbare de picior, a pus pe picior gresit apararea adversa, si a sprintat in eseu.”

Acest eseu decisiv a schimbat scorul de la 10-9 la 14-9, Gheorghe Nica a incercat sa transforme prin drop, dar a ratat dintr-o pozitie extrem de favorabila.

Cat de important a fost pentru echipa noastra eseul lui Mircea Paraschiv, inscris in ultimul minut al meciului?

Domnul T.P McLean a surprins cel mai bine importanta, presiunea si tensiunea momentului pentru jucatorii nostri, notand ca, dupa inscrierea eseului, Gica Daraban „l-a sarutat, cu afectiune, pe frunte pe Mircea Paraschiv”!

De altfel, Mircea Paraschiv, mezinul echipei, care a jucat cu o maturitate cu mult peste cei 20 de ani ai sai, a fost remarcat de presa neo-zeelandeza,

The Dominion care a notat: „Paraschiv, care nu a jucat inca niciun meci international pentru tara sa, i-a eclipsat pe mai experimentatii sai coechipieri, invigorand un meci plicticos si incheindu-l cu un eseu in ultimul minut al meciului”.

La randul sau, Gheorghe Dumitru incepea sa isi arate clasa, fiind, alaturi de Gheorghe Daraban, unul dintre inaintasii remarcati, in mod regulat, de presa neo-zeelandeza.

Aceasta era cea de-a doua victorie consecutiva a echipei noastre, consemnand, astfel, un debut spectaculos, mai frumos, probabil decat in visele jucatorilor si ale antrenorilor nostri.

Dar, cum bine se stie, rugby-ul se joaca cu picioarele pe pamant, cu capul pe umeri si mintea limpede. Victoriile trebuie savurate, dar cu masura, pentru ca, dupa cum vom vedea mai departe, dupa victorii urmeaza si infrangeri.

Va urma