Romania-Argentina 17-24 (9-17)
Un rezultat privit cu emotie
Din punct de vedere afectiv si emotional, acest rezultat are darul de a ne produce o nedisimulata bucurie
si sincera satisfactie.
Iarna trecuta, urmarisem excelenta evolutie a echipei Argentinei in turneul Tri-Nations (Africa de Sud nu
a participat), care a avut loc in Australia, si marturisesc ca priveam cu indoiala desfasurarea acestui meci,
temandu-ma ca Los Pumas vor domina cu autoritate si vor obtine o victorie clara, si la un scor pe masura.
Nu s-a intamplat asa, iar eforturile jucatorilor si antrenorilor nostri merita sa fie, din plin, apreciate.
Cred ca atunci cand intra pe teren, orice echipa – fie echipa de club sau echipa nationala – are stabilite un
obiectiv si un scop.
De multe ori, nu se face nicio diferenta intre obiectiv si scop si, desigur, exista pareri diferite, de la caz la
caz..
Dupa parerea mea, obiectivul fiecarei echipe ar trebui sa fie castigarea meciul respectiv, in timp ce scopul
echipei ar trebui sa fie acela de a-si face, pe deplin, datoria pe teren, in limita posibilitatilor sale.
Nu stiu cum a privit echipa noastra acest meci, dar, din postura suporterului ce sunt, imi permit sa afirm
ca jucatorii nostri si-au facut datoria pe teren, luptand cu darzenie, in limita – si, in unele momente, peste
limita – resurselor de care dispun in acest moment, rezistand in fata unui adversar mai puternic.
Infrangerea la o diferenta mare de puncte ar fi avut un efect negativ asupra echipei noastre care se afla
intr-o cursa dificila de obtinere a calificarii la Cupa Mondiala din 2023.
De obicei, infrangerile nu au darul de a genera incredere.
Dar, in cazul de fata, avand in vedere criza de ansamblu a rugby-ului nostru – o criza profunda care nu
trebuie subestimata in contextul acestui rezultat – infrangerea la doar sapte puncte diferenta in fata
Argentinei, ii poate face pe jucatori si antrenori, sa capete incredere in propriile lor forte si in capacitatea
de a progresa in continuare.
In orice caz, aceasta echipa a realizat, la sfarsitul celor 80 de minute, mai mult decat se astepta majoritatea
suporterilor sai.
Asadar, din punct de vedere afectiv, rezultatul strans cu Los Pumas, rezultat care reflecta eforturile
jucatorilor si ale antrenorilor lor, este merituos si incurajator in lumina viitoarelor meciuri de calificare la
Cupa Mondiala din 2023.

Un rezultat privit cu luciditate
Pe langa aprecierea afectiva, care a produs tuturor suporterilor o satisfactie emotionala, asteptata de multa
vreme, meciul cu Argentina trebuie privit cu echilibru si luciditate.
Acest meci nu trebuie privit altfel decat ceea ce a fost:
Pentru Argentina a constituit un meci fara miza, un meci de pregatire, de „incalzire”, inaintea celor doua
teste cu Tara Galilor.
In mod evident, pentru argentinieni, meciurile-test cu Tara Galilor au o importanta mult mai mare decat a
avut meciul cu Romania.
Los Pumas nu au venit la Bucuresti cu echipa B, ci au aliniat cea mai buna echipa a momentului, avand in
vedere ca in urmatoarele doua saptamani vor infrunta pe castigatoarea Turneului celor VI Natiuni.
Echipa se reunea dupa aproape sapte luni de la ultimul meci oficial, cu Australia, sustinut in decembrie
2020, si Mario Ledesma avea nevoie de un adversar nu foarte puternic, dar suficient de incomod pentru a-
i permite o evaluare obiectiva a echipei.
In mod limpede, echipa noastra a tinut piept, in mod curajos, unei formatii mult mai puternice si mai bine
cotate in ierarhia mondiala.
In acelasi timp, insa, apreciind, meritele, curajul si daruirea jucatorilor nostri, evolutia echipei noastre
trebuie analizata, in mod lucid, si cu obiectivitate.
Au existat, cred eu, doi factori care au permis echipei noastre sa tina piept, in mod onorabil, „Pumelor”
argentiniene.
In primul rand, rolul inaintarii a fost absolut esential in pastrararea echilibrului de forte in teren.
In al doilea rand – si mentionez acest aspect in ciuda slabiciunilor dovedite in fazele a trei din cele patru
eseuri primite – merita subliniata, totusi, organizarea generala a defensivei, care in momentele de
presiune, atunci cand argentinienii au apasat pe acceleratie, a reusit, in unele faze, sa stavileasca atacurile
rapide ale oaspetilor.
Dar, asa dupa cum era de asteptat, inaintasii nostri au dus, pe umerii si pe picioarele lor, greul de ″plumb″
al acestui meci. Fara rezistenta inaintasilor, intreg esafodajul echipei s-ar fi prabusit.
In general, inaintarea s-a comportat bine in gramezile fixe, ceea ce a fost un factor extrem de important in
pastrarea echilibrului pe tabela de marcaj.
Adevarat, in minutul 36 au cedat in gramada „la 5”, care a condus la un eseu de penalizare, dar acesta a
fost un moment singular al meciului, in faze similare, gramada noastra rezistand cu succes.
Intre minutele 6 si 9, argentinienii au beneficiat de o serie de trei tuse la 5 metri, fortand mol-ul penetrant,
dar inaintasii nostri au rezistat de fiecare data, la ultima tusa, obtinand o lovitura de pedeapsa in urma
unui „paravan” al inaintasilor argentinieni in formarea mol-ului.

Iar in minutele 42 si 50, inaintasii nostri au impins foarte bine, obtinand, de fiecare data, o lovitura de
pedeapsa, scapand, astfel, de sub presiune „Pumelor”.
De altfel, in aceasta perioada de prelungita presiune, exercitata de argentinieni, intre minutele 50 si 68,
inaintasii nostri au rezistat foarte bine in gramezile fixe, reusind, de asemenea, sa contracareze mol-ul
penetrant, lansat din tusele castigate de puternicii lor adversari.
Dar, trebuie mentonat faptul ca argentinienii au ramas in „22” nostru si datorita greselilor noastre.
In minutul 57, cand am avut introducerea intr-o gramada „la 5”, Florin Surugiu i-a pasat lui Taylor
Gontineac care a comis ‚inainte” in fata butului, ceea ce a dus la o noua gramada „la 5”, de asta data cu
introducerea Pumelor.
Asemenea perioade de continua presiune, cum a fost cea exercitata de oaspeti timp de 18 minute, pot rupe
echilibrul unui meci, inclinand, in mod decisiv, balanta victoriei in favoarea echipei care genera aceasta
presiune.
Si marele merit al inaintarii a fost acela ca a rezistat tocmai in asemenea situatii, tinand piept in gramezile
ordonate si depasind cateva momente foarte dificile.
Si sa nu uitam ca echipa noastra a evoluat 20 de minute in inferioritate numerica, in urma cartonaselor
galbene primite de Cristian Boboc si Marius Antonescu.
Cred ca aceasta reactie, neasteptat de robusta, i-a surprins, intr-o oareacare masura, pe argentinieni.
Si ma refer la faza din minutul 57, cand, dupa gramada „la 5” a Argentinei, mentionata mai sus, Nicolas
Onutu, atent la pasele oaspetilor, a reusit o interceptie superba in apropierea liniei noastre de 5 metri, cu
doi jucatori argentinieni liberi pe aripa dreapta, gata pregatiti sa marcheze un nou eseu!
In cele din urma, Onutu a fost placat de Matias Moroni, in jumatatea de teren adversa, dar a fost pacat ca
aripa noastra nu a avut suportul unor jucatori rapizi intr-o faza ce ar fi putut sa devina extrem de
favorabila pentru ai nostri.
Prin urmare, echipa noastra, a fost fortata, de valoarea adversarilor, sa se concentreze, in primul rand, pe
un joc defensiv, pentru a stavili forta ofensiva a oaspetilor, care au etalat un joc variat si rapid.
Echipa noastra nu poseda, deocamdata, nici nivelul de creativitate si nici capacitatea de a desfasura un joc
in viteza, presarat cu combinatii rapide ale liniei de treisferturi, sustinute de linia a treia, care sa ii
ingaduie sa surprinda si sa creeze culoare libere in zidul defensiv advers.
Au existat momente in care ai nostri au legat o succesiune de faze ofensive, dar mult prea putine.
Cred ca cea mai buna perioada a fost aceea de la inceputul reprizei a doua, cand succesiunea de faze
ofensive, intre minutele 40-47 au dus la inscrierea eseului de catre Eugen Capatana.
In faza premergatoare eseului, ″demi″-ul Gabriel Rupanu a directionat atacul pe treisferturi, cu Daniel
Plai, Alexandru Bucur, Taylor Gontineac si Adrian Motoc, acesta din urma, comitand, din pacate,
″inainte″.

Echipa noastra juca, insa, ″in avantaj″, asa incat a avut prilejul sa mentina presiunea printr-o tusa ″la 5
metri″.
Initial, argentinienii au parut ca au castigat balonul in aer, dar ai nostri l-au recuperat in aglomerare, si de
acolo s-a format mol-ul penetrant in urma caruia taloner-ul nostru a marcat, in forta, singurul eseu al
echipei noastre.
O alta perioada care merita a fi scoasa in evidenta a fost cea din ultimele minute ale meciului.
Echipa noastra a simtit ca poate marca un eseu, a dovedit un remarcabil spirit ofensiv, renuntand sa
incerce transformarea unor lovituri de pedeapsa, si alegand, in schimb, sa trimita balonul in tuse, pentru a
beneficia de repunerea de la margine si a mentine, astfel, presiunea asupra defensivei argentiniene.
Asa s-a intamplat in minutul 77, cand dupa un mol penetrant , Florin Surugiu a tasnit fiind placat la doar
un metru de but.
In minutul 78 ai nostri au obtinut o tusa la 5 metri, dar au fost penalizati pentru ofsaid, irosind o ocazie
extrem de favorabila.
Au fost prea multe greseli in faze simple, si prea multe au fost momentele in care calitatea executiei a
lasat de dorit.
In privinta eseurilor primite – cu exceptia celui de penalizare – cred ca ele au fost inscrise cu prea mare
usurinta, scotand in evidenta anumite slabiciuni ale apararii noastre.
Rodrigo Bruni a marcat eseul sau dupa o combinatie simpla cu taloneur-ul Montoya, executata in viteza
pe partea inchisa, surprinzand linia a treia.
Faza eseului lui Sebastian Cordero a fost mai complexa si a fost rezultatul unei tesaturi de pase intre
inaintasi si treisferturi.
Argentinienii au atacat pe treisferturi de pe dreapta pana pe partea stanga, apoi au incercat cateva
patrunderi in forta, prin Tomas Lavanini, Enrique Pieretto si Pablo Matera, fortand apararea noastra sa isi
concentreze atentia pe aceste patrunderi, pentru a lansa, apoi, cu rapiditate, atacul pe partea dreapta,
Cordero invaluindu-i si depasindu-i, cu usurinta, pe Daniel Plai, Nicolas Onutu si Eugen Capatana, si
marcand eseu la colt.
Eseul inscris de Juan Martin Gonzales a fost rezultatul unor greseli, in serie, ale jucatorilor nostri.
In minutul 72, ai nostri au castigat balonul in gramada ordonata, dar, din pacate, Florin Surugiu a lansat o
neinspirata lovitura de urmarire, intr-un moment in care nu parea ca este presat de adversari, lovitura care
s-a dovedit a fi lipsita de eficienta pentru ca nu a fost urmarita de treisferturile noastre, oferind un balon
de contraatac adversarilor.
Ceea ce s-a si intamplat.
Balonul a fost recuperat, cu usurinta, de argentineni, Juan Cruz Mallia si Santiago Cordero lansand un
contraatac rapid, din propriul „22”, patrunzand pe un culoar neacoperit de defensiva noastra, placajele au
lipsit, iar Cordero a sprintat decisiv, pasandu-i flanker-ului sau, tanarul Juan Martin Gonzales.

Urmarind aceasta faza de contraatac, m-am gandit la faza creata de interceptia lui Nicolas Onutu si ce ar
fi insemnat sa aiba un coechipier langa el, caruia i-ar fi putut oferi o pasa decisiva.
Performanta curajoasa impotriva Argentinei trebuie apreciata pentru modul in care antrenorii au pregatit
echipa si pentru efortul imens al jucatorilor si daruirea cu care au luptat pentru obtinerea unui rezultat cat
mai bun.
In acelasi timp, acest meci trebuie evaluat cu echilibru, obiectivitate si luciditate.
Si, inainte de a incheia, imi ingadui sa repet ideea formulata la inceputul articolului:
Sa nu cautam sa socotim acest meci a fi mai mult decat ceea ce este.
Adevarat, ″Los Pumas″ au prezentat cea mai buna echipa, dar sa nu uitam ca nu aveau nimic de
demonstrat la Bucuresti.
Daca era o echipa care avea nevoie sa demonstreze ceva in acest meci, aceasta era echipa noastra si nu
cea a Argentinei.
De aceea, parerea mea este ca Los Pumas nu au fortat, in mod deosebit, in meciul de pe Arcul de Triumf,
dar nici nu au facut vreun cadou echipei noastre.
Au avut momente lungi de dominare, dar, in ciuda presiunii exercitate, nu au reusit sa inscrie ori de cate
ori ar fi vrut.
Echipa noastra a fost o echipa incomoda pentru argentinieni, reusind sa le puna probleme si sa nu le ofere
posibilitatea sa galopeze, nestingheriti, pe terenul Rugby-ului romanesc.
Un singur meci reusit, si acesta in forma unei infrangeri onorabile, nu rezolva,insa, problema rugby-ului
nostru si nici nu inseamna ca echipa nationala a realizat, peste noapte, un progres semnificativ, care sa o
ridice, dintr-o data, peste nivelul grupei de calificare la Cupa Mondiala.
Meciurile de calificare, cu Georgia, Rusia, Spania, Portugalia, Olanda, vor avea o cu totul alta miza, mult
mai importanta, atat pentru noi cat si pentru adversarii nostri.
In situatia dificila a rugby-ului nostru, criteriile de evaluare ale performantei sunt diferite decat cele
valabile pentru alte natiuni.
Asadar, in ciuda faptului ca rezultatul poate fi considerat ca o infrangere onorabila, sa nu uitam, totusi, ca
o infrangere este o infrangere.
Iar, in procesul de redresare, in care speram cu totii, rugby-ul romanesc are nevoie de mult mai mult decat
infrangeri onorabile.
Echipa noastra este o echipa care isi cauta, inca – si cred ca isi va cauta pentru o vreme – reperele,
identitatea si liderii. Repere solide, o identitate clara si lideri cu personalitate puternica.

Echipa noastra este o echipa care are nevoie sa isi largeasca mijloacele de exprimare in teren, si sa isi
dezvolte spiritul creativ pentru a fi capabila sa desfasoare un joc variat care sa ii ingaduie sa domine intr-
un meci cu miza, impunandu-si autoritatea.

Eugen Cionga
Toronto